0319108 
Intoxicațiile pot apărea în urma contactului cu medicamente, substanțe chimice, pesticide, alcooluri toxice sau alte substanțe potențial periculoase. Manifestările și gravitatea diferă de la un caz la altul, în funcție de substanța implicată, cantitatea absorbită, calea de expunere și timpul trecut de la contact.
Citește articolul în continuare și află cum acționează antidoturile, care sunt cele mai utilizate și ce trebuie să faci dacă suspectezi o intoxicație.
Ce este un antidot?
Antidotul este o substanță utilizată pentru a contracara efectele produse de un toxic, un medicament administrat în exces sau o altă substanță nocivă asupra organismului. În funcție de tipul intoxicației, acesta poate reduce cantitatea de toxic activ, îi poate bloca efectele sau poate împiedica formarea unor produși periculoși pentru organism.
Antidotul nu este însă necesar în orice intoxicație. Multe cazuri sunt tratate prin măsuri de susținere și tratament simptomatic, iar antidotul se administrează atunci când există unul potrivit pentru substanța implicată și când situația clinică justifică utilizarea lui.
Un alt aspect important este că antidotul nu înlocuiește celelalte măsuri de tratament. Într-o intoxicație severă pot fi necesare simultan cu antidotul stabilizarea respirației și circulației, monitorizarea pacientului, tratamentul complicațiilor.
Cum acționează antidoturile?
Antidoturile nu funcționează toate în același mod. Mecanismul de acțiune depinde de substanța toxică pe care trebuie să o contracareze. În principal, ele pot acționa astfel:
- reduc efectele asupra organismului;
- blochează receptorii asupra cărora acționează toxicul;
- împiedică formarea metaboliților toxici (substanțe rezultate în urma transformării unui compus în organism);
- reactivează sau susțin anumite enzime afectate de toxic;
- contracarează efectele toxicului asupra organelor și funcțiilor organismului;
- favorizează eliminarea toxicului.
Există un antidot universal în intoxicații?
Nu există un antidot universal care să poată neutraliza toate substanțele toxice. Toxicele acționează prin mecanisme diferite și afectează organismul în moduri diferite. Din acest motiv, tratamentul trebuie adaptat substanței implicate și stării pacientului.
Alegerea unui antidot se face luând în considerare următoarele criterii:
- tipul substanței toxice;
- cantitatea absorbită;
- modul în care s-a produs expunerea;
- timpul trecut de la expunere;
- simptomele prezente;
- starea generală a pacientului.
Utilizarea unui antidot nepotrivit poate fi ineficientă și, în anumite situații, poate produce reacții adverse sau poate întârzia tratamentul de care pacientul are nevoie. De aceea, când bănuiești că te confrunți cu o intoxicație, cere sfatul medicului.
Cărbunele activ este antidotul universal în intoxicații?
ÃŽn trecut, termenul de „antidot universal” a fost folosit pentru anumite amestecuri administrate în intoxicaÈ›iile produse prin ingestie. De aceea, în prezent se consideră în mod eronat că administrarea de cărbune activ reprezintă un antidot universal. Acesta poate reduce absorbÈ›ia anumitor substanÈ›e ingerate prin fixarea lor la suprafaÈ›a sa, proces numit adsorbÈ›ie, dar nu este eficient pentru toate toxinele. ÃŽn alte situaÈ›ii, poate fi chiar contraindicat.
Ce antidot se administrează în funcție de tipul intoxicației?
Alegerea antidotului este influențată de substanța care a produs intoxicația. Unele antidoturi acționează asupra unui singur toxic sau asupra unei anumite clase de substanțe, motiv pentru care identificarea cât mai corectă a agentului implicat este importantă pentru stabilirea tratamentului.
Câteva dintre cele mai cunoscute antidoturi sunt:
| Tipul intoxicației | Antidot utilizat |
|---|---|
| Paracetamol | N-acetilcisteină |
| Opioide | Naloxonă |
| Benzodiazepine | Flumazenil |
| Beta-blocante | Atropina, Glucagon, Insulină, Calciu |
| Metanol | Fomepizol, Etanol |
| Etilenglicol | Fomepizol |
| Organofosforice | Atropină, pralidoximă |
| Nitriți, Nitrați | Albastru de metilen |
| Salicilați | Bicarbonat de sodiu |
| Fier | Deferoxamină |
| Cianuri | Hidroxocobalamină |
| Digoxină și alte glicozide digitalice | Fragmente de anticorpi specifici anti-digoxină |
| Isoniazidă | Piridoxină (vitamina B6) |
| Methemoglobinemie produsă de anumite substanțe | Albastru de metilen |
| Taliu | Albastru de Prusia |
| Antigel cu etilenglicol | Fomepizol; în intoxicațiile severe poate fi necesară și hemodializa |
| Produse cu acid fluorhidric (soluții de curățat rugina) | Gluconat de calciu |
| Ciuperci (Amanita phalloides) | Acetilcisteină |
Existența unui antidot nu înseamnă că trebuie administrat automat după orice expunere la substanța respectivă. Indicația, momentul administrării și tratamentele asociate sunt stabilite de personalul medical în funcție de tipul și severitatea intoxicației.
Ce se întâmplă dacă nu există un antidot?
Multe intoxicații nu au un antidot specific, însă acest lucru nu înseamnă că nu pot fi tratate. De fapt, pentru majoritatea intoxicațiilor, tratamentul de susținere reprezintă o componentă esențială a îngrijirii.
În orice intoxicație, medicul urmărește următoarele:
- menținerea respirației și circulației;
- administrarea de oxigen;
- corectarea dezechilibrelor de lichide și electroliți;
- controlul convulsiilor sau al altor simptome;
- reducerea absorbției toxicului;
- accelerarea eliminării anumitor toxice, inclusiv prin dializă;
- monitorizarea și tratarea complicațiilor.
Antidoturile pot avea efecte adverse?
Antidoturile sunt substanțe terapeutice și pot produce efecte adverse, în anumite situații. Uneori, pot avea contraindicații și necesită monitorizare atentă. De aceea, antidoturile se administrează numai când există o indicație medicală, sub supravegherea echipei medicale. Ca urmare a riscului de complicații, pacientul poate necesita monitorizare atât în timpul, cât și după administrarea antidotului.
Care sunt simptomele unei intoxicații?
Simptomele unei intoxicații pot fi foarte diferite, în funcție de produsul implicat, cantitatea absorbită, calea de expunere și timpul trecut de la contact. Unele manifestări apar rapid, în timp ce altele se pot instala după câteva ore sau chiar mai târziu.
Printre simptomele care pot apărea se numără:
- stare de greață;
- vărsături;
- dureri abdominale;
- stare de amețeală;
- senzație de slăbiciune;
- somnolență;
- confuzie;
- agitație;
- cefalee (durere de cap);
- transpirații abundente;
- dilatarea sau micșorarea pupilelor;
- dificultăți de respirație;
- modificări ale ritmului cardiac;
- variații ale tensiunii arteriale;
- tulburări de vedere;
- tremor;
- lipsă de coordonare;
- convulsii;
- pierderea stării de conștiență.
În cazul contactului cu substanțe corozive, precum soda caustică sau anumite produse de curățenie concentrate, pot apărea:
- arsuri la nivelul gurii;
- durere la înghițire;
- salivație excesivă;
- dureri în piept sau abdominale.
Expunerea prin inhalare la gaze și vapori toxici poate provoca:
- tuse;
- iritația ochilor și a căilor respiratorii;
- senzație de sufocare;
- dificultăți de respirație.
Este important de știut că absența simptomelor imediat după expunere nu exclude o intoxicație. Pentru unele substanțe există o perioadă în care persoana poate părea bine, deși toxicul este deja absorbit și poate produce ulterior efecte grave. Din acest motiv, o expunere potențial periculoasă trebuie evaluată în funcție de agentul toxic și nu doar după simptomele prezente în acel moment.
Cum se tratează o intoxicație?
Tratamentul unei intoxicații este ales de către medic pe baza toxicului implicat și a simptomelor prezente. Nu există un tratament identic pentru toate intoxicațiile, de aceea consultul medical este esențial pentru stabilirea conduitei terapeutice și, atunci când există indicație, a antidotului și a dozei adecvate.
Pentru alegerea tratamentului, medicul trebuie să stabilească, pe cât posibil, ce substanță a produs intoxicația, cantitatea implicată, calea de expunere și timpul trecut de la contact. De asemenea, sunt evaluate simptomele și starea generală a pacientului, iar în anumite cazuri pot fi necesare analize de sânge, urină sau alte investigații.
Identificarea substanței implicate poate ajuta la stabilirea rapidă a conduitei medicale. Dacă este posibil, păstrează ambalajul sau eticheta produsului și comunică medicului cantitatea aproximativă și momentul expunerii.
Nu încerca să tratezi intoxicația acasă prin administrarea unui antidot, provocarea vărsăturilor sau neutralizarea substanței. Aceste măsuri pot fi ineficiente și, în anumite situații, pot agrava starea persoanei care se confruntă cu o intoxicație.
Primul ajutor în caz de intoxicație
Măsurile de prim ajutor depind de substanța care a produs intoxicația și de modul în care s-a produs expunerea. În primul rând, persoana trebuie îndepărtată de sursa toxicului, fără ca cel care acordă ajutorul să se expună la rândul său.
Principalele recomandări pentru cele mai frecvente cazuri de intoxicații:
- dacă toxicul a fost înghițit, nu provoca vărsătura și nu administra alimente sau băuturi fără recomandare medicală;
- dacă a fost inhalat, îndepărtează persoana de sursa de expunere și asigură accesul la aer curat;
- dacă a ajuns pe piele, îndepărtează hainele contaminate și clătește zona cu apă din abundență;
- dacă a ajuns în ochi, clătește imediat ochiul cu apă curată, fără a-l freca.
În cazul apariției unor manifestări severe, precum pierderea stării de conștiență, convulsii sau dificultăți de respirație, este necesară solicitarea imediată a serviciilor medicale de urgență.
Ce NU trebuie să faci în cazul unei intoxicații?
În cazul unei intoxicații, unele măsuri luate din grabă pot agrava starea persoanei afectate. Evită tratamentele improvizate sau metodele empirice și solicită sfatul medicului.
Printre măsurile de evitat în intoxicații se află:
- nu provoca vărsătura;
- nu încerca să neutralizezi toxicul cu alte substanțe;
- nu administra lapte, alcool, ulei sau alte remedii casnice;
- nu administra cărbune activ fără recomandare medicală;
- nu administra antidoturi din proprie inițiativă;
- nu oferi alimente sau lichide unei persoane inconștiente ori care nu poate înghiți.
Când intoxicația reprezintă o urgență medicală?
O intoxicație poate evolua rapid, iar uneori simptomele grave apar la un interval de timp după expunere. Solicită ajutor medical de urgență dacă starea persoanei se agravează sau apar semne care indică afectarea funcțiilor vitale.
Semnele de alarmă includ:
- dificultăți de respirație;
- somnolență accentuată;
- pierderea stării de conștiență;
- convulsii;
- confuzie;
- agitație severă;
- dureri intense;
- arsuri la nivelul gurii;
- vărsături repetate sau cu sânge;
- tulburări severe de vedere;
- modificări importante ale pulsului sau tensiunii arteriale.
Nu aștepta apariția simptomelor dacă persoana a ingerat o substanță foarte toxică sau o cantitate necunoscută. În astfel de situații, evaluarea medicală rapidă poate preveni apariția unor complicații severe.
IntoxicaÈ›iile la copii – ce trebuie să È™tie părinÈ›ii?
Copiii, în special cei mici, prezintă un risc crescut de intoxicații accidentale, deoarece pot înghiți produse găsite în casă fără să înțeleagă pericolul. Medicamentele, produsele de curățenie și alte substanțe atractive prin culoare, miros sau ambalaj pot fi confundate cu alimente sau băuturi.
Printre produsele implicate frecvent în intoxicațiile accidentale se numără:
- medicamentele;
- detergenții și capsulele pentru rufe;
- produsele de curățenie;
- dezinfectanții;
- produsele cosmetice;
- pesticidele;
- insecticidele;
- antigelul;
- băuturile alcoolice;
- anumite plante, ciuperci sau alte substanțe toxice.
Dacă suspectezi că un copil a înghițit sau a intrat în contact cu o substanță toxică, nu aștepta apariția simptomelor și nu încerca să provoci vărsături. Identifică produsul, păstrează ambalajul și solicită rapid recomandare medicală. Este util să poți preciza vârsta și greutatea copilului, produsul implicat, cantitatea aproximativă și momentul expunerii. Chiar dacă inițial copilul pare să se simtă bine, unele intoxicații pot avea manifestări întârziate. De aceea, nu amâna evaluarea medicală.
Cum pot fi prevenite intoxicațiile?
Multe intoxicații accidentale pot fi prevenite prin depozitarea și utilizarea corectă a medicamentelor, produselor de curățenie și a altor substanțe potențial toxice. Aceste măsuri sunt deosebit de importante în locuințele în care sunt copii.
Pentru reducerea riscului:
- păstrează medicamentele și produsele chimice în locuri inaccesibile copiilor;
- păstrează produsele în ambalajele originale, cu eticheta intactă;
- nu pune substanțe chimice în sticle sau recipiente pentru alimente și băuturi;
- respectă instrucțiunile de utilizare și dozare;
- nu combina produse de curățenie diferite;
- nu lua medicamente care nu ți-au fost recomandate și nu depăși dozele indicate;
- verifică eticheta înainte de utilizarea unui produs;
- elimină în siguranță medicamentele expirate și substanțele periculoase.
ÃŽn cazul copiilor, este important ca medicamentele să nu fie prezentate drept „bomboane”, iar produsele periculoase să fie depozitate în dulapuri închise sau prevăzute cu sisteme de siguranță. Chiar È™i produsele utilizate zilnic pot deveni periculoase dacă sunt ingerate, inhalate sau folosite necorespunzător.
Surse:
- Chacko B, Peter JV. Antidotes in Poisoning. Indian J Crit Care Med. 2019 Dec;23(Suppl 4):S241-S249. doi: 10.5005/jp-journals-10071-23310. PMID: 32020997; PMCID: PMC6996653;
- Nogué-Xarau S, Aguilar-Salmerón R. Antidotes: the mortar that binds pharmacologists, emergency physicians, and toxicologists together. Farm Hosp. 2019;43:117-8;
- Magowska A., The natural history of the concept of antidote, Toxicology Reports, Vol. 8, 2021, pp. 1305-1309, DOI: 10.1016/j.toxrep.2021.06.019;
- atlanticcanadapoisoncentre.ca, https://atlanticcanadapoisoncentre.ca/poison-and-antidote-chart.html;
- icliniq.com, https://www.icliniq.com/articles/drug-and-supplements/antidotes.
